Cursuri

Este o disciplină fundamentală şi de o importanţă deosebită pentru istoria dreptului. Are ca obiect de studiu dreptul privat al Romei Antice în evoluţia istorică a acestuia şi urmăreşte scopul de a pune la dispoziţia studenţilor concepţii juridice de bază în domeniul dreptului privat, avînd în vedere influenţa majoră exercitată de ştiinţa juridică romană asupra legislaţiei statelor din Europa occidentală. Această influenţă se datorează nivelului ridicat al tehnicii juridice, elaborate în condiţiile unei economii monetare relativ dezvoltate, bazată pe proprietatea privată şi stimularea circuitului mărfurilor. Devenind în epoca Evului Mediu un sistem de norme juridice lipsit de limite teritoriale şi uniform în sfera relaţiilor economice, dreptul privat roman este pilonul pe care s-a format sistemul de drept romano-germanic. Cunoaşterea aspectelor de bază ale acestui domeniu de studiu înlesneşte procesul de însuşire a materiei dreptului civil, dreptului familiei, dreptului antreprenoriatului şi altor discipline juridice.

Ciclul de studii:                      licenţă, anul I, semestrul 1
Tip de curs:                            obligatoriu
Nr. de credite ECTS:              5

Disciplina Drept civil Partea generală. Persoana fizică. Persoana juridică este o disciplină obligatorie şi constituie o introducere în dreptul privat, structural fiind divizată în două mari compartimente: introducere în dreptul civil, mai numită şi partea generală şi subiectele raportului juridic civil – persoanele. În cadrul acestui curs se studiază izvoarele dreptului civil, obiectele raportului juridic civil, actul juridic civil, reprezentanţa şi procura, exercitarea şi apărarea drepturilor subiective civile, termenele în dreptul civil, inclusiv termenele de prescripţie extinctivă, drepturile personale nepatrimoniale, dar şi statutul juridic al persoanei fizice şi al persoanei juridice.  

Ciclul de studii:                      licenţă, anul I, semestrul 2
Tip de curs:                            opţional
Nr. de credite ECTS:              5

Disciplina Drept civil. Drepturile reale principale constituie un studiu al unei instituţii fundamentale ale dreptului civil dedicate tuturor drepturilor reale principale reglementate de Codul Civil, precum : dreptul de proprietate, dreptul de uzufruct, dreptul de uz, dreptul de abitaţie, dreptul de servitute şi dreptul de superficie.

Disciplina  Drept civil. Drepturile reale principale este o disciplină obligatorie, care se studiază la toate facultăţile de drept. Până în anul 2002 disciplina Drept civil. Drepturile reale principale la Facultatea de Drept a Universităţii de Stat din Moldova era cuprinsă în cadrul disciplinei Drept civil. Partea generală şi se referea doar la principalul drept real – dreptul de proprietate. După cum este binecunoscut, la 6 iunie 2002 a fost adopt Noul Cod civil, care cuprinde  în conţinutul său o Carte dedicată drepturilor reale,  anume aşa şi intitulată. Anume apariţia Noului Cod civil a impus revizuirea întregii materii dedicate dreptului civil, dar şi în particular celei dedicate drepturilor reale principale. Iată de ce, la Facultatea de Drept a Universităţii de Stat din Moldova,  disciplina Drept civil. Drepturile reale principale este o disciplină obligatorie, fără de care este de neînchipuit însuşirea în profunzime a tuturor instituţiilor ce fac parte din principala disciplină a dreptului privat – Dreptul civil.

Ciclul de studii:                      licenţă, anul II, semestrul 1
Tip de curs:                            opţional
Nr. de credite ECTS:              5

Prelegerile şi seminarele la disciplina dreptul familiei sunt petrecute cu studenţii anului II în scopul cunoaşterii de către aceştea a prevederilor Codului familiei privind reglementarea raporturilor juridice ce reies din căsătorie, rudenie, adopţie şi alte raporturi asimilate de lege cu cele de familie. Astfel în cadrul disciplinei nominalizate sunt aduse la cunoştinţă condiţiile şi procedura de încheiere, de desfacere şi de declarare a nulităţii căsătoriei, raporturile personale şi patrimoniale dintre soţi. O deosebită atenţie se atrage raporturilor juridice dintre părinţi şi copii, actului juridic de adopţie a copiilor orfani şi a celor lipsiţi de ocrotire părintească. Este vizată şi problema obligaţiei de întreţinere dintre membrii familiei, stabilirea cuantumului acesteia şi modalităţile de plată, raporturile de căsătorie şi familie cu element de extranietate, cât şi diferite forme juridice de ocrotire a copiilor lipsiţi de grija părintească.

Ciclul de studii:                      licenţă, anul II, semestrul 2
Tip de curs:                            obligatoriu
Nr. de credite ECTS:              5

Cursul Dreptul medical oferă celor interesaţi informaţii ample privind reglementarea raporturilor juridice dintre persoana fizică-pacient şi reprezentanţii sistemului de sănătate (unităţi medico-sanitare, medici, organizaţii de asigurări în sănătate), prin prisma legislaţiei actuale în domeniul ocrotirii sănătăţii. Compartimentele cele mai importante ale disciplinei le constituie instituţiile: Drepturile şi responsabilităţile pacientului; Asigurarea obligatorie de asistenţă medicală; Drepturile reproductive; Aspecte juridice privind transplantul de organe, ţesuturi şi celule umane; Statutul juridic al persoanelor care trăiesc cu HIV/SIDA; Reglementarea juridică a relaţiilor sociale din domeniul sănătăţii mentale.

Dreptul medical este legat direct de activitatea specifică a multor oameni, reglementând aspectul juridic al relaţiilor care apar pe parcursul întregii vieţi a unei persoane umane ori de câte ori aceasta solicită, necesită sau i se acordă nemijlocit asistenţă medico-sanitară. Importanţa studierii disciplinei Dreptul medical rezidă în crearea unei culturi juridice înalte a celor interesaţi de curs, cît şi în faptul că există o „cerere” a cunoştinţelor juridice în domeniu pentru a fi aplicate adecvat în practica administrativă şi judiciară.

Ciclul de studii:                      licenţă, anul II, semestrul 3
Tip de curs:                            opţional
Nr. de credite ECTS:              4

Structura tehnică a materiei ce face parte din această disciplină, este în mare parte dependentă de structura tehnică a reglementărilor  din Codul civil. Cuprinsul reglementărilor din Codul civil, dar şi din legile speciale determină în mare parte şi scopul acestei discipline, care constă în efectuarea unei cercetări ştiinţifice a reglementărilor cuprinse în instituțiile Regimului juridic al bunurilor imobile. Operațiunile juridice care au ca efect transmisiuni imobiliare sau constituirea unor drepturi reale imobiliare au nevoie de certitudice juridică.

Fiind a continuare logică al disciplinei drept civil – drepturilor reale, Regimul juridic al bunurilor imobile se bazează pe cunoștințe acumulate atât din dreptul civil cât și din alte ramuri de drept precum drept constituțional, drept administrativ, drept privat roman ș.a.

Interesele şi consecinţele clasificării bunurilor în mobile şi imobile sunt numeroase, de aceea au fost stabilite două regimuri diferite pentru bunurile mobile şi imobile. După cum am menționat, imobilele sunt fixe, nu se deplasează fără a cauza prejudicii considerabile destinaţiei lor; în timp ce mobilele nu posedă acest caracter. Aceste deosebiri de regim juridic al celor categorii de bunuri determină consecinţele în ceea ce priveşte drepturile reale asupra lor, publicitatea şi posesia bunurilor, garanţiile asupra acestor două categorii de bunuri, precum şi competenţa instanţelor judecătoreşti de a soluţiona litigiile.

Temele studiate vor fi aprofundate în materia Regimului juridic al bunurilor imobile, al problemelor teoretico-practice în materia înregistrării dreptului de proprietate și altor drepturi reale (dreptul de uzufruct, dreptul de uz, dreptul de abitaţie, dreptul de servitute, dreptul de superficie şi dreptul de gaj) al bunurilor imobile; apariția, modificarea şi încetarea lor sunt supuse înregistrării de stat în conformitate cu prevederile Legii cadastrului bunurilor imobile nr.1543/1998; acțiunile în rectificare al înregistrării dreptului de proprietate și altor drepturi reale; actelor de administrare, conservare și dispoziție al bunurilor imobile din domeniul public și cel privat, regimul juridic al terenurilor și construcțiilor, regimul juridic al bunurilor imobile din alte țări precum Canada, Franța, Germania, România și jurisprudența CEDO în materia regimului juridic al bunurilor imobile ș.a.

Scopul principal al disciplinei este de a ajuta studenţii să înţeleagă esenţa reglementărilor juridice în cadrul regimului juridic al bunurilor imobile, şi să poată opera cu ele pentru a-şi pune cunoştinţele la dispoziţia solicitanţilor de servicii juridice. Elaborat în scopul eficientizării învăţământului universitar, prezentul curriculum include mai multe componente obligatorii, inclusiv numărul şi denumirea temelor care urmează a fi studiate, numărul aproximativ de ore stabilite pentru fiecare temă a disciplinei, dar şi numărul total de ore pentru întreaga disciplină. În continuare fiecare din aceste teme sunt desfăşurate în aşa fel, încât sunt descrise subiectele temei, actele normative, sursele teoretice şi practice recomandate din care studentul poate să se inspire şi în final sunt precizate acele cunoştinţe care urmează să le reţină studentul. În rezultatul studiilor absolventul îşi formează anumite deprinderi şi aptitudini, învaţă să facă anumite lucruri de care va avea nevoie atunci când se va încadra în câmpul muncii.

Regimul juridic al bunurilor imobile se predă în limbile română, engleză, franceză, şi rusă.

Disciplina Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor constituie punctul de plecare pentru studiul Dreptului obligaţional. Structura tehnică a materiei ce face parte din această disciplină, este în mare parte dependentă de structura tehnică a reglementărilor din Codul civil. Cuprinsul reglementărilor din Codul civil, dar şi din legile speciale determină în mare parte şi scopul acestei disciplini, care constă în efectuarea unei cercetări a reglementărilor cuprinse în instituţiile teoriei generale a obligaţiilor, printre care evidenţiem: teoria generală a contractului civil, răspunderea civilă, executarea obligaţiilor, cesiunea de creanţă şi preluarea datoriei, mijloacele de garantare a executării obligaţiilor, stingerea obligaţiilor.

 Ciclul de studii:                      licenţă, anul II, semestrul 4
Tip de curs:                             obligatoriu
Nr. de credite ECTS:               6

Disciplina de studiu Dreptul muncii se prezintă în calitate de disciplină fundamentală a dreptului necesară de a fi studiată de către studenţii facultăţii de drept. Cunoaşterea Dreptului muncii este un imperativ, deoarece obiectul de studiu este unul complex, fiind axat în special pe relaţiile individuale de muncă, precum şi pe cele colective. Dreptul muncii are ca obiectiv familiarizarea studenţilor cu privire la relaţiile ce apar în societate cu privire la folosirea muncii salariate a persoanelor fizice.

Cursul oferă o abordare structurală a Dreptului muncii în cadrul a 16 teme de studiu. Principalele instituţii cercetate în cadrul disciplinei dreptului muncii sunt: obiectul şi metoda de reglementare a dreptului muncii, principiile dreptului muncii, subiecţii dreptului muncii, raporturile juridice de muncă, contractul individual de muncă, timpul de muncă şi timpul de odihnă, salarizarea, jurisdicţia muncii etc.

Instrument al politicii sociale şi economice, al gestiunii diverselor categorii de unităţi, dreptul muncii exercită o influenţă considerabilă asupra economiei naţionale. Contribuie, de asemeni, la orientarea pieţei muncii, influenţează repartiţia venitului naţional, dar obiectivul său esenţial îl constituie protecţia salariaţilor.

Studierea acestui modul va oferi tinerilor specialişti, viitorilor profesionişti, care vor activa în domeniul notarial posibilităţi să îndeplinească corespunzător actele notariale şi să întocmească corect documentele solicitate; celor ce activează în instanţe judecătoreşti – să întocmească hotărîrile judecătoreşti în strictă conformitate cu legislaţia în vigoare, avînd închipuire despre practica notarială; iar celor ce activează în avocatură va permite cu siguranţă să asigure o asistenţă juridică calificată şi o apărare adecvată împotriva încălcărilor admise, fie în domeniul dreptului succesoral, fie în cadrul unei proceduri notariale. Şi celorlalţi specialişti în sfera juridică vor fi utile cunoştinţele ce pot fi obţinute în cadrul studiului modulului de faţă.

Ciclul de studii:                      licenţă, anul IV, semestrul 8
Tip de curs:                            opţional
Nr. de credite ECTS:              4

Scopul cursului: Dreptul civil, partea specială, ca parte integrantă a dreptului civil, are ca obiect de reglementare instrumentele juridice prin intermediul cărora se realizează, de regulă, circulaţia bunurilor, folosinţa şi conservarea lor ori crearea de valori.

 Organizarea temelor în cadrul cursului: Studierea acestei discipline va contribui la însuşirea de către studenţi a: conceptului şi semnificaţiei juridice a diferitor categorii ce ţin de contractele speciale, precum şi de rezultatele creaţiei intelectuale; corelaţiei dintre regimul juridic special al contractelor civile şi teoria generală a obligaţiilor civile; contractelor civile speciale ce au ca obiect transmiterea dreptului de proprietate, folosinţa şi conservarea bunurilor, crearea de valori ori prestarea de servicii; regimului juridic specific obiectelor proprietăţii intelectuale; răspunderii civile delictuale, ce formează mecanismul juridic de protecţie a drepturilor subiective absolute şi înlăturare a consecinţelor negative patrimoniale şi nepatrimoniale ale faptei ilicite; normelor ce reglementează transmisiunea patrimoniului pentru cauză de moarte.

 Ciclul de studii:                      licenţă, anul III, semestrele 1 şi 2
Tip de curs:                            obligatoriu
Nr. de credite ECTS:              5

Cursul are ca obiect studiul sistemului de protecţie a drepturilor fundamentale instituit prin Legea nr. 105-XV din 13.03.2003 privind protecţia consumatorilor, şi anume privind protecţia vieţii, sănătăţii, securităţii şi eredităţii consumatorilor, protecţia intereselor economice ale acestuia, domeniul prestărilor/executării serviciilor/lucrărilor, informarea consumatorilor şi acţiunile din partea statului privind protecţia intereselor consumatorilor. Plecând de la jurisprudenţa naţională şi a Curţii europene a drepturilor omului, cursul tratează, în primul rând, sistemul judiciar de soluţionare a litigiilor de consum, insistând pe procedura prejudiciară de soluţionare a plângerilor introduse de persoane fizice – consumatorii. Apoi, cursul tratează pe larg conţinutul fiecăruia dintre drepturile garantate pentru consumator în cazul achiziţionării de produse/servicii necorespunzătoare: dreptul la remedierea gratuită a produsului/serviciului, dreptul la înlocuirea gratuită a produsului/serviciului, dreptul la restituirea contravalorii sau dreptul la reducerea preţului, dreptul la despăgubiri pentru pierderile suferite ca urmare a deficienţelor constatate în cadrul termenului de garanţie sau termenului de valabilitate.

Ciclul de studii:                      licenţă, anul III, semestrul 6
Tip de curs:                            opţional
Nr. de credite ECTS:              4 

Dreptul protecţiei sociale ca ramură distinctă în sistemul de drept s-a format relativ nu demult. În prezent, ramura respectivă a devenit o realitate şi  în condiţiile în care se realizează reforma sistemului de protecţie socială, ea a căpătat o însemnătate deosebită. Normele juridice ale Dreptului protecţiei sociale servesc ca un indicator al politicii sociale de stat menită să reacţioneze adecvat la toate riscurile sociale, apariţia cărora este condiţionată în ultimul timp şi de situaţia economică dificilă în care s-au pomenit o parte din membrii societăţii noastre.

Normele Dreptului protecţiei sociale sunt adresate tuturor persoanelor, acestea însoţind fiecare individ din momentul naşterii până la sfârşitul vieţii. Totodată, apariţia raporturilor juridice de protecţie socială este determinată de aşa evenimente cum ar fi: naşterea, incapacitatea de muncă, invaliditatea, bătrâneţea, decesul, şomajul etc. Anume prezenţa acestora acordă persoanei dreptul de a beneficia de prestaţiile băneşti, în natură, precum şi de serviciile sociale prevăzute de  legislaţia  în  vigoare. Mai mult decât atât, de unele drepturi din domeniul protecţiei sociale pot beneficia doar persoanele care au achitat contribuţii de asigurări sociale, iar de altele – toţi cei aflaţi în situaţie de nevoie. Reieşind din acest principiu, în cadrul Dreptului protecţiei sociale evidenţiem două instituţii de bază: asigurarea socială şi asistenţa socială. Asigurarea socială are ca scop susţinerea persoanelor ce nu realizează venituri dintr-o activitate proprie din cauza pierderii locului de muncă sau din cauza pierderii temporare sau definitive a capacităţii de muncă. Sistemul de asigurări sociale are la bază, de regulă, contribuţia financiară a persoanelor asigurate. Astfel, fiecare asigurat (salariat sau o altă persoană prevăzută de lege) varsă o contribuţie la o instituţie competentă, având dreptul în cazul survenirii unui risc social la o despăgubire. Spre deosebire de raporturile de asigurare socială, cele de asistenţă socială au o arie de cuprindere mult mai extinsă ce derivă din noţiunea de nevoie. Asistenţa socială funcţionează după un alt principiu decât asigurarea, bazându-se doar pe fonduri ale bugetului statului, ale bugetelor locale, ale organizaţiilor internaţionale sau donaţii ale voluntarilor. Ea nu presupune, de regulă, nici o contribuţie financiară anterioară din partea persoanei asistate.

Reieşind din cele expuse, s-ar putea susţine că, cunoaşterea normelor juridice de protecţie socială constituie o necesitate nu doar pentru jurişti ci şi pentru toţi ceilalţi membri ai societăţii. Aceste cunoştinţe ar permite fiecărei persoane care se află într-o situaţie de risc să beneficieze la timp de prestaţiile de protecţie socială, iar în caz de necesitate să se adreseze organelor competente în scopul apărării drepturilor prevăzute de lege. De asemenea, reglementările juridice din domeniul protecţiei sociale reprezintă importanţă şi pentru angajatori, aceştia contribuind lunar la crearea fondurilor Casei Naţionale de Asigurări Sociale.

Ciclul de studii:                      licenţă, anul II, semestrul 4
Tip de curs:                            obligatoriu
Nr. de credite ECTS:              3

Dreptul afacerilor este o disciplină de studiu şi o subramură de drept privat care studiază ansamblul normelor juridice ce reglementează activitatea de întreprinzător a persoanelor fizice şi juridice, statutul juridic al întreprinzătorilor precum şi normele ce reglementează relaţiile dintre întreprinzători şi autorităţile publice. Temele disciplinei consolidează cunoştinţele acumulate anterior, şi concomitent le aprofundează şi le dezvoltă prin studierea unor noi teme impuse de actele legislative care reglementează raporturile juridice de mare complexitate, referindu-se, în special, la statutul juridic al întreprinzătorilor persoane fizice şi juridice, regimul juridic al diverselor tipuri de activităţi de întreprinzător (afaceri) şi la alte fenomene juridice ce contribuie la dezvoltarea mediului de afaceri.

Scopul principal al disciplinei este de a ajuta studenţii să înţeleagă esenţa reglementărilor juridice care ordonează şi organizează circuitul comercial care este o componentă importantă a circuitului civil, şi să poată opera cu ele pentru a putea să-şi poată pune cunoştinţele la dispoziţia solicitanţilor de servicii juridice. Cunoaşterea de către un absolvent a practicii de aplicare a normelor juridice ce formează dreptul afacerilor este chezăşia succesului profesional şi o posbilitate sigură de a obţine o muncă onorabilă, iar juristul care nu are cunoştinţe în acest domeniu este un jurist neîmplinit.

Ciclul de studii:                      licenţă, anul IV , semestrul 7
Tip de curs:                            obligatoriu
Nr. de credite ECTS:              5

Disciplina litigii de muncă are drept scop promovarea cunoştinţelor în domeniul reglementării juridice a acelor relaţii sociale care apar în cadrul unor divergenţe asupra respectării legislaţiei muncii. În cadrul disciplinei sunt studiate premizele şi temeiurile care duc la apariţia litigiilor de muncă, diferite clasificări a litigiilor de muncă şi rolul acestor clasificări în soluţionarea corectă şi operativă a litigiilor apărute, concomitent se studiază şi unele sancţiuni prevăzute de legislaţie pentru încălcările comise.

În cadrul lecţiilor se studiază competenţa organelor abilitate cu atribuţii de soluţionare a litigiilor individuale de muncă şi a conflictelor colective. O atenţie aparte este acordată posibilităţilor de evitare a încălcărilor, şi respectiv a apariţiei litigiilor în aşa aspecte practice a relaţiilor de muncă cum ar fi încheierea contractului individual de muncă, modificarea şi încetarea lui, salarizarea pentru munca depusă, precum şi corectitudinea aplicării sancţiunilor disciplinare, concomitent studiindu-se modalităţile de prevenire a încălcărilor care duc la apariţia divergenţilor dintre angajator şi salariat.

Printre scopurile disciplinei putem indica familiarizarea studenţilor cu încălcările mai frecvente ale legislaţiei muncii şi modul de prevenire a lor. Pentru atingerea scopurilor puse în faţa disciplinei sunt utilizate pe larg actele normative în vigoare, iar pe parcursul orelor sunt întocmite modele de cereri prealabile şi cereri de chemare în judecată.

Ciclul de studii:                      licenţă, anul IV, semestrul 8  
Tip de curs:                            opţional
Nr. de credite ECTS:              2

Dreptul proprietăţii intelectuale este o disciplină juridică care reprezintă o subramură a dreptului privat şi care studiază ansamblul normelor juridice ce reglementează relaţiile sociale  privind crearea, publicarea şi valorificarea rezultatelor creaţiei intelectuale, precum şi a altor obiecte incluse convenţional în obiectul de studiu al acestei discipline.

Importanţa acestei discipline rezidă în faptul că viaţa spirituală şi activitatea creativ-inventativă ocupă un rol esenţial în existenţa umană, manifestându-se în rezultatele activităţii intelectuale a omului. Fără de aceste rezultate, astăzi, noi, membrii societăţii, nu am fi beneficiat de acele priorităţi pe care ni le-a oferit şi continuă să ni le ofere progresul tehnico-ştiinţific care caracterizează societatea contemporană.

Fiind o disciplină de studiu obligatorie în majoritatea facultăţilor de drept ale universităţilor ce se bucură de un renume în străinătate (România, Federaţia Rusă, Franţa, Marea Britanie), Dreptul proprietăţii intelectuale (sau Intellectual Property Law, Droit de la propriété intellectuelle, Pravo intellectualinoi sobstvennosti) a fost inclusă în planul de studiu al Facultăţii de drept a USM în anul 1994 şi continuă a fi o disciplină atractivă până în prezent.

Reprezentând o continuitate logică a disciplinelor studiate anterior, dreptul proprietăţii intelectuale se bazează pe cunoştinţele studenţilor acumulate la teoria generală a dreptului, dreptul constituţional, dreptul administrativ dar în cea mai mare măsură pe cunoştinţele cultivate de dreptul privat roman, dreptul civil şi dreptul afacerilor. Astfel, temele disciplinei pe de o parte consolidează cunoştinţele acumulate anterior, iar pe de altă parte le aprofundează şi le dezvoltă prin studierea unor noi teme impuse de actele legislative care reglementează raporturile juridice de mare complexitate.  

 Ciclul de studii:                      licenţă, anul IV, semestrul 8
Tip de curs:                             obligatoriu
Nr. de credite ECTS:               3